Ca moştenitoare a unei averi colosale, Florence Foster Jenkins şi-a putut permite absolut orice extravaganţă, însă visul ei cel mai mare a fost să devină interpretă de operă, în ciuda vocii ei îngrozitoare. Vocea pe care Florence o auzea în mintea ei era divină şi cristalină, însă pentru oricine altcineva era un adevărat supliciu să o asculte cântând. La recitalurile particulare, St Clair Bayfield, ca soţ devotat şi impresar, a reuşit să o protejeze pe Florence de crudul adevăr. Însă când boema Florence hotărăşte să dea prima reprezentaţie artistică din viaţa ei în faţa publicului dintr-o sală de concerte de la Carnegie Hall din New York, St Clair începe să îşi dea seama că situaţia a scăpat de sub control.